Eu

As fi vrut sa locuiesc pe o corabie cu panze. Sa vad marea printr-un hublou. Sa admir faruri si sa ma bucur cand vad porturi. Sa privesc apusuri nostalgice si rasarituri melancolice. Sa trandavesc intr-un hamac, cu un picior atarnandu-mi lenes. Din cand in cand sa ancorez intr-un port. Si sa plec mai departe. Oriunde. Sa trec pe langa faruri. Catre alte porturi… M-as multumi si cu o casa din lemn si caramida pe malul marii. Cu geamuri protejate de obloane. Cu bucata mea de plaja. “Ce-ai vrea sa te faci cand vei fi mare?” “Paznic de far” as raspunde… …Locuiesc intr-un apartament de bloc, zugravit in culori pastel. Am corabia mea...pe un perete. Si, deocamdata, visand la bucata mea de plaja pentru a ancora, ma multumesc cu acoperisurile Bucurestiului. Uneori este fascinant sa privim in sus…sau in zare. In rest… Nu ma cunosc. Ma tot descopar. Nu sunt vesnic trista. Nu gandesc, asadar, intr-una…