Parcurile de zi cu zi din Bucuresti

Am asistat in ultima vreme - si recunosc ca am si luat parte la ele - la tot soiul de discutii despre parcurile de distractii din Romania. Am discutat despre siguranta copiilor nostri si despre pericolele iminente din parcurile de distractii... Fara insa sa ating, macar o data, in discutiile cu prietenii, problema parcurilor si parculetelor mici, cele in care iesim in fiecare zi, cele in care copiii nostri isi petrec cel mai mult timp. 

Sigur ca respect si ma bucur de initiativa primarilor bucuresteni, mai ales a primarului Piedone care a transformat fiecare spatiu inutil din sector in loc de joaca pentru copii. Insa nu pot sa nu trag un semnal de alarma ca parcurile mici, cele de zi cu zi, reprezinta pericole si mai mari, cu gardurile lor rupte prin care intr-o secunda de neatentie un copil poate iesi catre o drama (vezi cazul bietului Ionut), sau cu leaganele lor subrezite, cu treptele lipsa la tobogane pe care in fuga si plini de adrenalina cei mici nu le observa, cu panourile lor electrice descuiate care duc la electrocutari sau chiar moarte (vezi cazul de la inceputul verii din sectorul 2), cu cainii fara stapan in cele din urma… E frumos domnule primar Piedone ca bucurati copiii cu parcuri la tot pasul, dar ar putea oare angajatii de la Parcuri sa le si intretina, astfel incat sa nu mai expunem copiii la tragedii? Nu e suficient doar sa montam tartan in parcuri, caci dupa o cazatura de la 3 metri de pe un tobogan rupt, tot iti zgaltai cateva organe, fie si pe suprafata anti-trauma.

Povestea ei

Povestea ei, a inceput in urma cu ceva vreme, cand am aflat ca sunt insarcinata prima oara. Mai exact in septembrie 2009. Eram atat de coplesiti si eu si sotul meu, incat nu stiam cum sa reactionam. Apoi ne-am privit in ochi, si am stiut ca viata noastra se va schimba in bine.
 
Cand am vazut prima oara la ecograf acel punctulet, nu am avut nici o reactie, insa de la luna la luna, imi dadeam seama ca punctuletul acela, creste si va deveni, o parte din mine. Asa au trecut cele 9 luni de sarcina, fara prea mari probleme, si am adus-o in sfarsit pe lume pe fiica noastra, un ingersah. Cand am vazut-o prima oara, am inceput sa plang, de emotie, de bucurie de...de fericire. Am stat in spital o saptamana, in care asistentele m-au invat cum sa o schimb, cum sa o alaptez, cum sa o imbrac. Desi eram nerăbdătoare sa ajung acasa cu pitica noastra, aveam o gramada de griji. Oare ma descurc fara asistente, oare voi fi o mama buna? Oare, oare oare.... Si m-am descurcat, mai bine decat as fi crezut.
 
Uite ca din nou, ne astepata acest pas, o noua nastere, un nou inceput de viata, alaturi de cel mai nou membru al familiei, pe care il asteptam cu nerabdare. Acum nu mai am aceleasi temeri, ci sunt altele. Sunt curioasa sa vad cum o va accepta cea mare, pe noua membra a familiei. Mai e atat de putin...

Premiera medicala in Romania

Ultimile stiri din sanatate ne-au adus vesti bune: premiera medicala intr-o interventie de fotocoagulare cu laser a anastomozelor placentare. Interventia de ultima ora a avut loc in spitalul Baneasa. Este vroba de o interventie in cazul a doi gemeni aflati inca in uterul mamei care au fost diagnosticati cu sindromul “transfuzor-transfuzat”. Aceasta este o afectiune rara in cazul careia se produce transferul de sange prin intermediul placentei ce uneste cei doi feti. Fotocoagularea  cu laser a anastomozelor placentare reprezinta o metoda de tratament state-of-the-art ce are ca rezultat deconectarea vaselor comune  de sange dintre gemeni, impiedicand ca sangele sa se mai transfere anormal intre ei. Aceasta interventie mini-invaziva a fost efectuata de dr. Hadi Rahimian, medic primar obstretica-ginecologie, unul din putinii medici din Romania care efectueaza operatii intrauterine.

Conform stirilor din sanatate sindromul de transfuzie feto-fetala este o situatie rara aparuta in cazul sarcinilor multiple monocorionice. Caracteristicile clinice ale acestei afectiuni sunt rezultatul hipoperfuziei geamanului donor si hiperperfuziei geamanului primitor. Fatul donor devine hipovolemic si anuric, iar fatul primitor prezinta hipervolemie si poliurie. Acestia pot dezvolta dupa nastere hipertensiune, cardiomegalie hipertrofica, coagulare intravasculara. Sarcinile sunt la risc pentru nastere prematura, iar un diagnostic cert poate fi evidentiat cu ajutorul ecografiei care poate face vizibile anormalitati ca: diferente semnificative intre dimensiunile gemenilor, diferente intre cantitatile de lichid amniotic, lipsa stomacului sau a vezicii urinare la fatul donor.

Interventia de fotocoagulare a anastomozelor este frecvent efectuata intre saptamanile 16-26 de sarcina. Procedura dureaza 1-2 ore in functie de numarul de vase ce urmeaza a fi coagulate si se efectueaza in centre de medicina fetala de catre specialisti in domeniu. Studiile efectuate in centre fetale renumite in SUA ne informeaza ca post-operatoriu rata de supravietuire este de 80-85% pentru unul din feti si de 65-70% pentru ambii.

Interventia efectuata la spitalul Baneasa a fost efectuata cu succes ecografia de control aratand lipsa transferurilor anormale intre gemeni.

Revistele copilariei

Ah, cate reviste erau in tineretea mea pe tarabe! Nu stiam care sa mi-o cumpar mai repede. Asa ca in fiecare luna, imi cumparam o alta revista. Si le citeam dintr-o singura privire. Sorbeam fiecare articol, ma uitam la fiecare poza, si ma visam in locul acelor vedete.
 
Nu saream peste nici un articol, fiindca toate mi se pareau interesante si ma fascinau. Mai mult decat atata, fiecare revista din aceasta avea la mijloc doua postere. Nici nu are rost sa mentionez faptul ca toata camera mea si a fratelui meu, era plina de postere. Pana si pe birou mi-am lipit postere. Mama era terminata. Nicicum nu ne putea convinge sa le aruncam. Era chiar perioada aia de maxima nebunie, cu trupe noi romanesti, muzica buna, nebunie ce mai. Si stiu ca erau reviste destinate, strict fetelor, si altele baietilor. In cele adresate fetelor imi facea deosebita placere sa citesc troate sfaturile legate de sex si relatiile cu baietii. Oricum nu aveam experienta in din astea, dar macar aveam sa le tin minte pe viitor.
    
Azi nu-mi mai cumpar reviste din astea. Acum merg pe reviste dedicate femeilor si mamicilor. Si e frumos, ca mai gasesti si cate un cadou frumos in revistele de genul acesta. Acuma ceva vreme mi-am cumparat o revista din asta, si am gasit o poseta. Si mi-a placut mult.

Ochelarii de protectie si tipurile de pericole la care ne expunem

Mai mult de 2000 de oameni isi ranesc anual ochii, intr-un accident de munca, in Romania. Se estimeaza ca ochelarii de protectie pot preveni cu pana la 90% din leziunile oculare inregistrate la locul de munca. Asadar, protejeaza-ti angajatii si afacerea asigurandu-te ca toti angajatii poarta dispozitive de protectie corecta a ochilor. Pentru a fi sigur ca angajatii sunt protejati in mod corespunzator, trebuie mai intai sa evaluezi zona lor de lucru si sa identifici situatiile care prezinta riscuri de leziuni oculare. Aceasta evaluare a riscurilor trebuie sa identifice mai intai tipul de pericole prezente la locul de munca, inainte de a decide ce tip de ochelari de protectie este nevoie pentru fiecare.
Tipuri de ochelari de protectie in functie de tipul de pericole la care se expun:
    
  • Expunerea la obiecte de zbor, particule sau fragmente daunatoare necesita ochelari de protectie cu ecrane laterale. In cazul in care exista o expunere severa a ochilor la impact, atunci este nevoie de masti de protectie care ar trebui sa fie purtate impreuna cu ochelarii de protectie.
        
  • Expunerea la scantei, temperaturi ridicate sau stropi de metal topit necesita utilizarea de ochelari de protectie cu lentile speciale si cu ecrane laterale. Uneori, expunerea la caldura va necesita utilizarea unui scut la nivelul fetei, impreuna cu ochelarii de protectie.
       
  • Expunerile la fum, vapori, aburi si substante chimice necesita, de asemenea, ochelari de protectie, impreuna cu scuturi de siguranta.
        
  • Expunerea la praf daunator necesita utilizarea de ochelari de protectie pentru a crea o etansare protectoare in jurul ochilor. Poti alege ochelari de protectie cu capac ocular care sa asigure o protectie completa a ochilor, in mod corespunzator.
        
  • Expunerea la caldura, radiatii infrarosii sau ultraviolete necesita utilizarea de lentile filtrate. Cu acest tip de lentile ar trebui sa existe o vedere suficienta a zonei de lucru, dar umbra nu poate merge sub standardul minim.
     
Pentru a achizitiona o pereche de ochelari de protectie care sa reduca riscurile afectiunilor la nivelul ochilor si sa ofere siguranta, este nevoie de aprobare de la medicul oftalmolog. Doar pe baza unei prescriptii medicale, in functie de pericolul fiecarei expuneri, ochelarii de protectie se vor putea utiliza la locul de munca.

Cuplu fericit?

Fiecare dintre noi isi aminteste inceputul relatiei cu partenerul. Eu imi amintesc clipa in care ne-am vazut prima oara. Imi amintesc ca la inceput puteam vorbi despre orice, si rareori ne certam. Insa pe masura ce incepeam sa ne cunoastem mai bine, incepeau si ciondanelile, fiindca nu le pot numi certuri. Asa ca am ajuns la concluzia ca poti sa modelezi persoana de langa tine dupa placul tau, insa doar daca esti la inceputul relatiei. Daca vrei sa faci asta dupa ani de zile, nu vei reusi.
 
Imi amintesc ca al meu era o persoana super geloasa. Asa ca prin farmecul pe care doar femeile in au :), l-am facut sa inteleaga ca nu e ok ce face. Si daca vrea ca noi doi sa fim un cuplu, trebuie sa fie mai temperat. E ok sa fii gelos intr-o relatie. Dar o gelozie mica, cumpatata, atat cat sa stii ca persoana de langa tine te iubeste. Asa ca dupa mai multe discutii a inteles ce voiam sa-i spun. Asta si dupa ce i-am demonstrat ca nu e el singurul om de pe Terra, si ca pot gasi si un alt partener mai cumpatat in ale geloziei. Apoi urmeaza perioada in care va mutati impreuna. Asta e cea mai grea perioada. Dupa mine e testul de rezistenta, e un test al compatibilitatii. E foarte greu sa stii ca la tine acasa, aveai tabieturile tale, si aici poate trebuie sa ti le schimbi. Eu acasa imi puneam hainele la locul lor mereu, imi aranjam patul de fiecare data. El insa era fix pe dos. Asa ca multa vreme ma simteam incoltita, nu stiam cum sa-i spun ca nu e ok ce face, fara sa ne certam. Si o perioada nu i-am spus nimic. Pana m-am saturat. Atunci l-am luat frumos la o discutie si i-am spus ca fiecare trebuie sa aiba lucrurile lui puse la locurile lor. Spre surprinderea mea a inteles. In timp am rezolvat toate aceste probleme care tinea de intimitatea fiecaruia dintre noi, si am ajuns sa ne cunoastem obiceiurile. Acum imi place sa stiu ca mereu ma ajuta la orice chestie, iar mie imi place sa il ajut la randul meu.
 
Asa ca daca vreti o relatie fericita, trebuie sa stiti sa lasati de la voi cand e cazul. Iar daca totusi se ajunge la cearta, nu ajuta la nimic sa fii orgolios. E important sa stii sa iti cer scuze. Recunosc ca aici eu mai am de lucrat, fiindca  nu prea imi cer scuze, nici daca am gresit eu in fata lui.

Dragostea de mama

Daca esti mama cu siguranta te vei gasi in urmatoarele randuri. Sunt mama unei minunate copile, pline de viata. De fiecare data ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta minune care ne-a transformat viata, o minune pentru care mi-as da viata in orice clipa.
 
In aceste momente, o inteleg pe mama, inteleg motivul pentru care statea treaza cand mergeam in club. Inteleg fiecare lacrima varsata pentru mine, si fiecare stare de spirit pe care i-am provocat-o prin atitudinea mea. Ma uit la copilul meu si vad in ochii ei, atat de multa iubire catre mine incat simt ca ma sufoc. Iar eu la randul meu, simt ca o iubesc mai presus de orice. Daca mi-ar cere maine sa ii dau inima mea, i-as da-o fara nici un pic de regret. Pentru ea traiesc, pentru ea, simt ca am un scop in viata. Nu am sa inteleg niciodata acele familii, care traiesc o viata fara de cusur, insa aleg sa traiasca singuri fara copii. Pesemne ca nu stiu ce inseama un zambet de copil, un zambet gingas, curat, care sa te faca sa plangi de bucurie. Daca mi-ar sta in puteri as creste toti copilasii orfani, fiindca nu pot sa pricep ce fel de mama isi abandoneaza copilul, sau mai rau, il omoara. E inimaginabil asa ceva! Nu pot sa imi imaginez cum as reactiona daca din intamplare mi-as pierde copilul. As fi disperata, devastata, si ...Oricum ar fi tragic. De aceea prefer sa nu ma gandesc niciodata la lucruri negative in ceea ce o priveste pe micuta mea bombonica.
 
Pentru mine, ea este un dar divin, o binecuvantare, si o adevarata bucurie. Ma face sa ma simt implinita si sa simt ca am cu adevarat un motiv pentru care sa traiesc.