Lecţii de înot

M-am hotărât asupra unui lucru cu fermitate: am nevoie de lecţii de înot căci datul din mâini şi din picioare în apă nu este ceea ce se poate numi înot. La fel de bine am putea să facem lucru ăsta în cadă iar asta nu ne-ar face nici peşti şi nici sirene.

Eu am nevoie să învăţ de la o persoană care să aibă încredere în mine, chiar şi când mă scufund, care să mă încurajeze şi numai după o tură de bazin. În familia mea toată lumea ştie să înoate, deci rămâne ca eu să fiu călcâiul lui Ahile. Oricum mulţi au impresia că sunt campioni şi ar putea participa la olimpiade, iar după ce intră în apă şi se bălăcesc puţin li se taie respiraţia. Nu trebuie să ne încăpăţânăm niciodată să învăţam lucruri pe care nu le stăpânim singuri, atâta vreme cât în jurul nostru sunt oameni capabili să ne ajute.

Fiecare are ritmul lui în a învăţa şi chiar dacă nu sunt născută cu talent în asa ceva s-au născut alţii cu talent pentru a „educa netalentaţii”. E plăcut să descoperi că la orice vârstă se poate dobândi calitatea de învăţăcel. Cu toate acestea am sa pornesc uşor pentru a-mi atinge obiectivul şi am să încep cu un jacuzzi, apoi cu o saună şi la sfârşit cu o baie.

Sper ca următoarea dată când mă gândesc la cursuri de înot să nu sfârşesc iarăşi în cadă la mine, sau în duş pretinzând că sunt sirenă. Trebuie să dau Cezarului ce-i al Cezarului şi să merg cât mai repede la lecţii de înot. Cu siguranţă izbânda va putea fi asemuită unei băi înspumate cu aromă de vanilie în simţuri.