Imagini eidetice. Unul dintre cele mai „longevive” mituri despre memorie este ca unii oameni au ceva care se numeste „memorie fotografica”. Cu alte cuvinte, tot ce vede un astfel de individ inzestrat poate sa fie derulat in orice moment din viitor, prin fata ochilor, ca un film, ca un slideshow cu poze, cu o acuratete incredibila.
Cercetatorii, din pacate, au ajuns la concluzia ca nu exista astfel de persoane in lume si nici nu vor exista, pentru ca fenomenul nu exista. Chiar si cei cu memorie foarte buna, care isi amintesc imagini, mai altereaza din detalii sau mai uita anumite detalii foarte importante. Vorbim, asadar, de memorie „detaliata”, nu de memorie „fotografica”. Totusi, exista un fenomen asemanator, denumit „imagistica eidetica”, care, de multe ori, este confundat cu memoria fotografica. Imagistica eidetica se refera la abilitatea unor anumiti oameni de a se uita la o fotografie oarecare si de a o vedea in continuare, desi ea a fost mutata din fata ochilor lor. Detaliile percepute la nivel vizual sunt incredibile si in acest caz, insa acuratatea lipseste. Si aici, scepticii nu prea cred ca fenomenul chiar exista. Sotii Haber, cercetatori renumiti, au incercat sa demonstreze existenta acestui fenomen, insa au recunoscut, chiar intr-o carte scrisa de ei, ca nu exista dovezi clare si nici nu au putut crea mediul stiintific perfect pentru rezultate relevante.
Alti cercetatori care au incercat sa refaca experimentele lor au esuat lamentabil. Chiar sotii Haber au precizat clar ca imagistica eidetica apare doar la copii si ca, odata cu inaintarea in varsta, dispare-alte studii au demonstrat ca, din contra, copii, pe masura ce se maturizeaza, isi intaresc aceasta abilitate.
No comments:
Post a Comment