Intotdeauna mi-a placut sa gatesc. La inceput, gatitul mi se parea ceva prea complicat, dar cu timpul am invatat cum sa fac din gatit o placere. Am inceput ca toata lumea, cu cartofi prajiti si piure, apoi am avansat la ciorbe, prajituri, fripturi si alte „delicatese”.
Acum, cand privesc in urma la evolutia mea sunt intr-un fel mandra si ma amuz de multe ori de ceea ce mi s-a intamplat in primele mele dati in bucatarie.
De exemplu, cand am facut prima prajitura, ma uitam pe reteta incontinuu, ca nu cumva sa gresesc cantitatiile. Citeam reteta de trei ori, puneam ouale, citeam iar de trei ori, adaugam zaharul si tot asa. Apoi, dupa ce aluatul era gata de pus in cuptor ma gandeam: „sigur pe asta o voi arde, dar totusi voi incerca”. Pana la urma nu a fost chiar asa. Cat timp blatul prajiturii era in cuptor, eu stateam acolo pentru a vedea ca nu cumva sa mi se arda blatul sis a il pazesc. Vroiam sa ma asigur ca imi iese din prima...
Ce bucuroasa am fost in momentul in care am scos blatul din tava, iar mama mi-a zis: „bravo, ti-a iesit exact cum trebuia”. Bineinteles, ca orice mama care doreste sa isi incurajeze copilul, probabil a exagerat, dar cred ca, pentru prima prajitura, a iesit destul de bine. Apoi a urmat crema, care a fost ceva mai complicate, deoarece trebuia sa folosesc metoda bain-marine. Dar desigur ca si asta a iesit exact cum trebuia…poate putin cam moale din cauza nerabdarii mele si nu am lasat-o destul. Urmatorul procedeu care mi s-a parut dificil a fost cel de amestecare al cremei cu untul. Daca nu amesteci cum trebuie, crema se poate taia. Dar cu multa rabdare si emotie, aceasta a iesit perfecta: gustoasa si parfumata (pentru ca era cu vanilie). Asamblatul prajiturii mi s-a parut cel mai usor.
Deci, pentru cei care vor sa se avante in gatit, trebuie sa se ancoreze cu rabdare, curaj si nu in ultimul rand cu atentie maxima (pentru a nu incurca ingredientele si a pune sare in loc de zahar in crema prajiturii).
Acum, cand privesc in urma la evolutia mea sunt intr-un fel mandra si ma amuz de multe ori de ceea ce mi s-a intamplat in primele mele dati in bucatarie.
De exemplu, cand am facut prima prajitura, ma uitam pe reteta incontinuu, ca nu cumva sa gresesc cantitatiile. Citeam reteta de trei ori, puneam ouale, citeam iar de trei ori, adaugam zaharul si tot asa. Apoi, dupa ce aluatul era gata de pus in cuptor ma gandeam: „sigur pe asta o voi arde, dar totusi voi incerca”. Pana la urma nu a fost chiar asa. Cat timp blatul prajiturii era in cuptor, eu stateam acolo pentru a vedea ca nu cumva sa mi se arda blatul sis a il pazesc. Vroiam sa ma asigur ca imi iese din prima...
Ce bucuroasa am fost in momentul in care am scos blatul din tava, iar mama mi-a zis: „bravo, ti-a iesit exact cum trebuia”. Bineinteles, ca orice mama care doreste sa isi incurajeze copilul, probabil a exagerat, dar cred ca, pentru prima prajitura, a iesit destul de bine. Apoi a urmat crema, care a fost ceva mai complicate, deoarece trebuia sa folosesc metoda bain-marine. Dar desigur ca si asta a iesit exact cum trebuia…poate putin cam moale din cauza nerabdarii mele si nu am lasat-o destul. Urmatorul procedeu care mi s-a parut dificil a fost cel de amestecare al cremei cu untul. Daca nu amesteci cum trebuie, crema se poate taia. Dar cu multa rabdare si emotie, aceasta a iesit perfecta: gustoasa si parfumata (pentru ca era cu vanilie). Asamblatul prajiturii mi s-a parut cel mai usor.
Deci, pentru cei care vor sa se avante in gatit, trebuie sa se ancoreze cu rabdare, curaj si nu in ultimul rand cu atentie maxima (pentru a nu incurca ingredientele si a pune sare in loc de zahar in crema prajiturii).
No comments:
Post a Comment