Animalul preferat al fiica-mii

Fiica-mea cea mare adora cainii. Si cum era normal, mi-a sugerat asa direct sa-i cumpar un caine. I-am spus, ca-i cumpar in momentul in care ne vom muta, la casa. Noi stam la bloc. Ea, draguta a inteles si nu a comentat nimic. Inca nu realizeaza ca ne vom muta la casa, intr-un viitor foarte indepartat, as putea spune chiar ca niciodata.

In schimb, cand mergem la tara, la bunica-mea, sare pe caini. Mie nu-mi place asta, fiindca niciodata nu stii ce-ti poate face, cainele ala.Daca as putea, pe cuvant ca i-as cumpara un caine, un bichon maltez, in special. Desi, vad ca ei ii plac acei catei, care ii poti lua in mana. Oricum ar fi, nu sunt adepta cainilor tinuti in bloc. Si ea, de fiecare data cand trecem pe langa un catel, imi aminteste ca-i trebuie un caine. Mi se rupe sufletul, cand trebuie sa ii vand gogosi, dar nu am ce face.

Ea e o draguta, cand vad cum fuge la toti cateii din parc, si sare sa-i mangaie. Unii stapani, accepta altii, nu. Eu, cand vad ce fete fac unii stapani, ai cainilor, o iau pe fii-mea si merg in alta parte. Nu vreau sa-mi vad fata plangand din cauza lor.
In alta ordine de idei, si mie imi plac, cateii. Dar la un alt nivel. Nu as vrea sa ii simt langa mine in pat, sau sa ma trezesc dimineata sa-l scot afara. It is just not for me. O las pe fiica-mea sa mai creasca, si o sa-si dea seama daca, e in stare sa aiba un caine, sau nu.

No comments:

Post a Comment