De la tipar digital la tiparul mobil si retur

Rasfoim ziare, citim carti, ne uitam pe un pliant publicitar al unui mare supermarket. In spatele tiparirii lor sta desigur un tipar digital, o masinarie aparent monstruoasa si complicata dar care la inceputurile sale, daca e sa ne gandim la stramosii sai, era foarte simpla si usor de folosit, fara cunostinte de informatica sau descifrarea unor programe complicate.

Tiparul are o vechime de peste 5.000 de ani. Undeva prin anul 3.000 i.d.Hr. au fost datate imagini copiate, printre primele forme ale unei inventii care va revolutiona definitiv lumea si circulatia informatiei. China, Egipt sau India, toate au profitat de copierea imaginilor pe diverse suporturi de panza la inceput pentru ca mai apoi sa foloseasca hartie sau celebrul papirus. O forma moderna la acea vreme-in jur de 200-220 d.Hr.-intalnita in Asia de Est, tiparul cu blocuri de lemn era folosit atat cu panza cat si cu hartie si imprima imagini si text destul de rapid pentru acele vremuri. Nu era el asa de performant ca un tipar digital dar isi facea treaba ireprosabil. In India, unde religia si componenta sacra erau primordiale dezvoltarii societatii, tiparul si tehnicile asociate lui s-au imbogatit semnificativ, ajungandu-se pana la imprimarea pe tablete de ceara. In Europa, tiparul cu blocuri era folosit in special cu tesaturi, mai ales straie bisericesti. Pe la 1040 apare si tiparul mobil ca un efect natural raportat la imprimarea masiva a textelor religioase in India. Tiparul mobil nu era altceva decat o serie de matrite turnate cu o fata plina de litere sau fraze. Toate bune si frumoase, insa tiparul avea totusi o raspandire punctiforma, regionalizata. Pana la un tipar digital era inca o cale lunga si plina de obstacole. Un fierar din Mainz pe nume Johannes Gutenberg a reusit sa duca in orice colt al lumii tiparul de masa, inventand tehnologia specific europeana a vechiului instrument de tiparit. Din 1439 deja putem vorbi de tipar la nivel global, nu numai regional. Trecand peste tehnica Intaglio-imprimare cu incizii in matrice, peste litografie-tiparire cu ajutorul proceselor chimice, tratarea chimica a suprafetei de imprimat, presa offset-o imagine, de exemplu, era transferata de pe o matrita, sa zicem, direct pe o bucata de cauciuc de marimea matritei, serigrafie si fotocopiere, ajungem la imprimantele cu ace si cu laser.

De aici, tehnologia a avansat galopant si s-a ajuns pana la presa digitala, concept aparut in 1993. Iata, asadar, piatra de hotar a mult asteptatului tipar digital. Suporturi diferite, viteza mare, economie de resurse, doar cateva avantaje care au transformat tiparul digital intr-un „must-have”. Din 2003, am auzit si de tiparirea 3D, si totul a devenit si mai interesant. Ce ne rezerva viitorul. Nimeni nu stie, dar va fi spectaculos.